după ce și-a reamintit
că mai are de citit un psalm
și-a răsucit capul prins între palme
m-a privit
întrebător
i-a zâmbit cerului
apoi printre buzele
zgâriate de timp
a șoptit...
doamne,
eu
sunt cel din
lăuntrul sufletului
dă-mi atâta putere
cât să-ți împlinesc cuvântul
ca să pot veni la tine

mirosul mâinilor
nu atinge sângele

lângă mine stă viața
și totuși aș vrea să mai rămân
puțin înlăuntrul meu

măcar atât cât să pot aprinde o lumină