Lucirea ierbii frăgezind pârâul,
Mătasea ceții mângâind năluca,
Rebele ploi spărgând cu lacrimi nuca
Și furca nopții asmuțind desfrâul

Curg în zăgaze-n care saltă știuca
Și ațipește nestatornic grâul.
Un fulger crunt îmi rotunjește brâul,
Ce-mi înfășoară cu râvniri uluca.

Mă prinde-amiaza blândă la răscruce.
Uitări și vise-aștern câmpii de jad
Pe care cântă mierle, să apuce

Frânturi de cer sărind din crengi de brad.
Îngândurarea norului aduce
Zăpezi mirate ce din gânduri cad.


29 martie 2005