Plutesc printre mii de crini siniștri și mă întreb:
“de ce te obosești piticule
s-ajungi pe calea ta
când știi că toate vorbele nespuse
te vor vrăji dinainte să
mai apuci, măcar,
să vezi adierea sufletului
Drag...”
“de ce te zbați micuțule
să simți radierile soarelui de ceară
când tot ce mai poți
găsi în pragul vieții sunt
prea puține vorbe spuse
de prea puțini copii...”
“de ce fug din calea nimicului
când nimic găsesc și
de ce mă ascund de toți
când toți mă privesc...”
Plutesc printre mii de crini
siniștri și asta e tot ce tot ce fac
Plutesc…