De tropot caii-s osteniți
Pe frâie-și dorm sinistra fugă
Și-n somn de-argint călătoriți
Pun viselor de mâine glugă.

Și-au împletit în coame trist
Un dor rotund de libertate
Și-n umezi ochii lor de Crist
Îl vor sădi în astă noapte.

O sete albă, tragic semn
Pe dinăuntru îi frământă
Și îi preschimbă-n cai de lemn
Ce liber în galop se-avântă.

E noaptea tropotului lor
Și fug turbat de mâini calice
Ce-i strâng în frâie care-i dor
Și le închid mândria-n bice.