agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-26 | [This text should be read in romana] |
Poemul mamelor
Când m-ai născut pe mine, mamă, într-o iarnă, coborîtă parcă din poveste Vîntul viscolea cu lupi cu coada colilie, căciuli din vulpe argintie și gulere cu ochi de sticlă Care privesc până în străfundul gîndurilor mele, sunt mic mamă, și mi-e frică. Nămeții crescuseră cît gardul, prinsese promoroacă și lampa iar oamenii mici risipiți prin zăpadă păreau un roi de furnici Era o iarnă lungă, ca un imens derdeluș, alunecând, Ca o troică trasă de patruzeci de cai mascați Era o iarnă când până și vacile voastre ar fi băut o cană de ceai, Tot împletind la fulare. Privesc adesea fotografii vechi, decolorate, în sepia Fotografii în costume populare, fotografii în care erai mai tînără, Erai însărcinată cu fratele meu sugrumat De aceleași circulare de cordon, în care m-ai învelit și pe mine, cu grijă, Din noaptea când m-ai primit în tine. Știu, șalul e șarpele Isadorei, știu, șalul negru s-a strîns În jurul gîtului meu bine, subțire și transparent, Ca un astronaut pluteam în lichidul cu gust de cafea cu năut Înfășurat în cordonul de aur ce-l leagă de naveta sa spațială Cu mîinile mele trandafirii, prin care curgeau celulele roșii copii Am mîngîiat pîntecele tău bombat ca o portocală. Prin întuneric, treceau țiparii electrici, iluminîndu-ți viscerele la modul feeric Pești viu colorați, locuitori ai recifului de coral, rătăciți prin tine Îmi dădeau sfaturi ca niște frați, peste tot întîlneam doar ființe afine Bule de oxigen se ridicau peste tot, ca mingile de ping-pong, cu mișcări line Iar în loc de prînz primeam prin sângele tău hrana deja digerată Proteine cu gust de scorțișoară, glucide cu gust de ciocolată Și cîte o lacrimă de a ta cobora să-mi spună Noapte bună Și-n noaptea albastră răsărea, deasupra celor doi ochi nenăscuți, o roșie lună Ca o placentă, din care sugeam viziunea ca dintr-o bomboană de mentă Treceau prin burta ta și făpturi de coșmar, cu ochii compuși, de insecte Cu clești telescopici și cu antene de ienibahar Dar eu eram prea fericit ca să-i văd, înmulțindu-se prin reduplicare Toți monștrii aceștia adormeau, obosiți, la picioarele unui înger interstițial Un înger timid, ascunzîndu-se după o arteră, un înger plutind pe lichidul amniotic dintîi Un înger coborît dintr-o sferă, un înger sunînd dintr-un teorb O, bucură-te Femeie, căci ești plină de rod, Bunăvestire pentru floarea de cactus care înflorește în tine ! Prințul Neagoe, rugîndu-se pentru oasele maicii sale, o descria, într-o scrisoare către fiul său, Teodosie, “trudită ca o albină”, Trudită ai fost și dumneata pentru mine, Mi-ai purtat trupul prin trenuri ticsite cu navetiști, ce–și abureau cu alcool singurătatea, o La Strada cu oameni triști, printre ursari, printre bilete de papagal, printre panorame, Toți oamenii aceștia nu știau că într-o compunere școlară Marcel Proust scria că nu s-ar putea despărți de mama lui, Cel mai cumplit lucru pe lume- să fiu separat de mama Apoi m-ai lepădat în lumină, mamă, am putut vedea, dulcea, opaca lumină Eram verde ca un marțian, cu capul cît o mandarină Doctorii, se învîrteau în halatele lor albe în jurul meu în menuete fără sfîrșit și o gigă Apoi mi-au înfipt acele perfuziilor în piele, m-au legat la tot felul de aparate Trupul meu teatral, singurul meu text reușit, Singurul care poate da carnație ideilor, Corpul meu răstignit, înțepat, se zbătea să trăiască în incubatorul acvariu Un somn cu mustățile lungi era medicul de gardă, moș Bărbuță piticelul, și un pește mămăligă prăpădește, și în incubatorul vecin dormeau surorile Dora, Minodora, mîna lui moș Bărbuță creștea diformă, imensă ca o gușă de morsă, o morsă mascul, foarte grasă. Un poem adevărat e o imensă proliferare anamorfotică a realului Parmigianino se desenase pe sine reflectat într-o convexă oglindă John Ashberry nu scrisese, încă, pe atunci, ekfrasticul său vers din Self Portrait in a Convex Mirror: "But your eyes proclaim that everything is surface". Nimic nu e real, în apropierea poemului, totul e un imens trompe l’oeil , o imensă anamorfoză, ca o pădure desenată pe geamul deschis spre aceeași pădure, Poemul e un desemn care acoperă structura realului, Prea adevărată, prea crudă, prea rece. Nici tu, mamă, nu ești reală, închisă în interiorul acestui poem lunatic Cu atlasele tale grele de pterodactili Ce duc în cioc lacrimile multe și doar cîteva zîmbete Cu degetarele în care îți păstrezi momentele de fericire Cu papiotele în care ți-ai înnodat amintirile Cu freziile în care îți ascunzi surîsurile și răsăriturile de soare Cu mărgelele pe care n-ai avut timp să le porți vreodată Cu degetele tale subțiri, cu unghiile pe care înfloresc noițele multe Cu suporturile de ochelari în care ai zăvorît cărțile. Nici vocea ta nu e reală, vocea cu care îmi citeai povestea uriașului cu nume imposibil, Periferigerilerimini Nici ridul tău, adînc ca o crevasă, în care se adăpostesc aripi de înger. Nimic nu e real, nici măcar fotografia ta din tinerețe … Dragă mamă, dragă mamă, pînza textului mi se destramă. Astăzi ești din ce în ce mai aproape de mama personajului lui Milan Kundera, Care, privind pe geam tancurile, vedea în locul lor pere bergamotte. Am văzut undeva, într-un album de artă modernă, un happening ciudat, un uriaș corp de femeie, prevăzut cu scăriță, de dimensiunile unei încăperi, În care puteai să reintri, în care puteai să te odihnești, să bei puțină cafea sau să discuți cu prietenii tăi cei mai buni despre poezie. Aș dori ca poemul acesta să fie un asemenea happening, o antecameră pentru pîntecul În care am înțeles că nu trebuie să cred în suprafețe. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy