Peștele mare al vârstei mele adolescente
Îl mănâncă pe cel mic al copilăriei!
Dacă măcar l-ar înghiți
Aș mai avea speranța
Unei comunicări intrastomacale...
Așa, acum, e ronțăit asemeni trecutului
De care nu voi mai auzi niciodată;
Iar amintirea, cu toată puterea ei de convingere,
Nu mă va mai face
Să ating obrazul bunicii pierdute...