In brațele mamei
doar gândul se-așează,
copilul aleargă...
Adesea pe prispă
m-așez agitată,
aș vrea să nu piardă…

Poate la toamnă…
se-ntoarce acasă,
un vis prea frumos.
E dus prea departe
să-și facă menirea,
de-ar fi cu folos.

Zboară Tu rugă
lansează-i chemarea,
inima-mi plânge.
Numai speranța
mi-alină durerea,
lacrima-mi curge.

De ce nu mai vii?

Corneliu 12.08.2008