Când am ieșit din pântecele
Maicei mele
O am văzut-o pe muză
O babă bătrână
Știrbă strepezită
Cu părul cărunt
Fă-mă tânără
A șoptit ea
Fă-mă tânără…
Cum ?
Am întrebat eu
Prunc neștiutor
Scrie… scrie… scrie

Și am tot scris
Am scris…
Am scris…
Pogoane întregi de cuvinte
Versuri curgând ca o apă vie

Și astăzi
Muza mea
Ca o fată
Tânără de optesprezece ani

Iar eu
Bătrân știrb strepezit
Cu părul cărunt

O să mă duc mai puțin
Într-un pântec rotund de pământ
Pântecul maicei mele într-u veșnicie
Pe care
De-acum abia
ÃŽncep s-o cunosc.