Gând de toamnă

Căldura veri-i pe sfârșite.
În inimă,
iubirea rămâne
ca o pasiune tandră.
Frunze îngălbenite,
sleite de puteri,
în lungul drum al trecerii eterne prin lume,
se aștern liniștite peste noi,
pe covorul întins,
al pământului răbdător,
în noaptea înstelată
cu lună plină.
Gândul îmi e agitat
de adierea dragostei.
Ființa ta dragă,
îmi sărută și mângâie obrajii nerași și obosiți.
Te iubesc,
dulce minune,
apărută de niciunde,
să-mi facă sufletul să tresalte de fericire.