nu ai voie să citești
chipul unui om bolnav de lumină
îmi spunea mama cu spatele către umbra lemnului mâncat de carii
nu ai voie să hrănești curiozitățile firii
ce-aleargă printre rafturi cu cărți filozofice
ca și cum corpul tău bolnav ar căuta vindecarea
într-un cuvânt îngălbenit de vreme
nu este indicat să te-mbraci subțire
când sloiurile nopții se rotesc sub pantofi
sărutându-ți plecarea
îmi voi aduce aminte de tine
chiar dacă voi fi doar o clipă din trecut