ea era doar un gând spre care el își întindea mâinile
tremurând nebunește către diminețile-n ceață
își creștea drumul altoind cărări spre soare răsare
și doar ei îi deschidea ușa cu un verde amar
sorbit din cioburi de prea plin
îi desena în aripi doruri necoapte
și rugi îi înălța dincolo de zidul prea înaltului vid
- să sfâșii din amintirile mele vreau - îi striga în răstimpuri-
precum regele din ciosvârta de miel
să pui amprenta dinților tai
voal peste zilele-mi toate
să mi te dau azi ție lipsit de anotimp
poem să faci din lacrimi
să-mi fii iubită și-n legământ etern
să îmi croiești costum din esențe moi
din rugăciuni - iatac
să-mi răcoresc o clipă tâmpla
apoi ploaie să fiu curgând la picioarele tale