Mă-ndrept pe drumu-ntunecat anume
Să nu-mi văd boii tineri șchiopătând:
Le-au intrat potcoavele-n copite
Și se tem s-atingă de pământ.

Din când în când îmi îngenunche-n jug
Și fiindcă n-am tărie să-i îndemn
Se uită blânzi și se ridică singuri
Și pleacă amândoi ca la un semn.

Și doar la miezul nopții îi opresc,
Dejug pentru o vreme și rămân,
Lătrată de toți câinii mahalalei
La poarta potcovarului bătrân.

Le iau pe rând picioarele în brațe
Și îi apăs cu palma pe copite
Să știu pe care parte-au șchiopătat
Și să le-acopăr oasele tocite.

Bătrânul trece cuiele prin foc
Le potrivește bine și le bate
Și când se strâmbă și ajung în carne
Le scoate înapoi însângerate.

Apoi le-ndreaptă și le bate iar
Mă-ntreabă unde merg și cine sunt
Și ca să știe de-am să pot ajunge
Îi pune să se sprijine-n pământ.

M-ajută să-i înjug și să pornesc
La început încet și șchiopătând
Și câinii ne mai latră o vreme și ne lasă
Și rănile se vindecă mergând.