Întorc caietul filă după filă
Cu toate câte scriu și-apoi le șterg
Nu mă silește nimeni să alerg
Dar nici în urmă să le rup de milă

Și nu e cum s-ar crede, o idilă
Puține lucruri sunt care converg
Ce greu când ai în față un iceberg
Să treci peste condiția umilă

Și mai ales mă războiesc cu mine
Când simt că mi se uită peste umăr
un ins închipuit. Atuncea număr:
Popasuri, oaze, trepte. Ce puțin e
parcursă calea. Neparcursă alta
În față - creasta muntelui, înalta!