Flori de dor la geamul începutului repetat
De octombrie.
Ma regasesc in luna asta rece,cautand in liniile frunzei
Urmele necunoscute ale vietii tale.
Apoi,mai este si viata mea, care infloreste pe inserat,
Doar de mana cu amitirile.


Mi se pare ca-ti vad ochii in abanosul copacului
Invelit cu timpul cel rece.
Pot sa plutesc in imensa livada bolnava
Din pricina fructelor tale.
Ele se imbina in cantitati nemasurate,potolindu-mi setea cu
Sucul parfumului tau.


Nu mai pot sa fug,nu ma mai ajuta respiratia pe care
Ti-am dat-o tie.
Buzele mele au innebunit,incercand sa sopteasca fiintei mele
Cuvintele tale,pe care stiu ca nu le-ai uitat.
Am ajus din nou la puntea de octombrie,care e acum scurta
Pentru prapastia dintre noi.

Se aud acordurile de chitara invelite in vant si ploi
E cea dintai singuratate in doi.