trecut de amiaza nopții
a mai rămas pe șine tramvaiul care curăță iarba
- ne luați până la depou? - nu!
să mergem
să mergem
să mergem
mâine de ziua noastră ne vom cumpăra pantofi

nu vom mai sta-n noroiul de la nea mitică
porcii paharelor noastre au fost înecați în lume
singurii îngeri
- ai facultăților -
s-au devenit profesori de nimic

e drept
unul dintre ei primește bani pentru asta

de ce îl numim? între doi pe al treilea: Acela
fitilul cui va topi luminarea –
baltă de ceară
sufletul
ne rupe trupul biletelor la intrarea în circ

desigur
n-am executat vreun salt
chiar dacă ne-au spălat pe dinți cu teoria
de dragul aplauzelor ne-am lăsat blana biciuită
de către cerșetorii chiriilor

mai căutăm și azi castronul cu boală

istoviți ca niște prostituate ieșite din tură
ne demachiem în tăcere zilele



încă mirându-ne de ce ne iese pe gură









[lui bă, Marțian! și lui bă, Pictore!
La muți prieteni n-am avut – cu voi niciunul]