Nesomnul viselor mele...
ocoleam niște stele melancolice
a căror strălucire se spulbera
in prezența eternă a lunii...
Nu știu, erai lângă ea,
te-am visat, sau dorul de tine
halucina timid în noapte.
Știu doar că erai acolo
strălucind la razele lunii,
cu atingerea fierbinte, privirea mistuitoare
și buzele șoptind săruturi dulci...
dar ai plecat când te-am atins.
Și mă trezeai sărutându-mă.