agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-18 | [This text should be read in romana] |
Prefață(la CARTEA DINTRE DOI TALHARI)
Oricând existența a doi tâlhari iscă între ei o carte doar prin faptul că cei doi pot citi unul în celălalt după cum și o carte își iscă mediul ambiant, adică tâlharii. Se potențează reciproc, cartea e răsfoită de inverșunarea tâlharilor și ei, răsfoind-o, sunt motivați să atârne în cuiele lor. Oricând există astfel de vecinătăți, unul nu se lasă asimilat de cei doi, dar doi de unu, da, după cum nici vârfurile cuielor tâlharilor nu ajung să pună punctele frazelor din carte și nici punctele cărții nu împing în mâini cuiele tâlharilor sub presiunea mâinii care scrie. Uneori nu e nevoie nici măcar de tâlhari în jurul cărții, uneori mâinile cititorilor care judecă fără a ști, dau sentințe fără a înțelege și fixează pedepse din degetul mic, sunt niște tâlhari Fie-vă această carte ridicarea la cer, fiecare filă dată să fie o desprindere de carne pentru ca următoarea să poată fi o privire înapoi. După ce o veți citi priviți-vă mâinile să vedeți dacă nu cumva v-au apărut găuri în palme. Dacă da, aruncați în ele semințe de arbori din care cineva să facă hârtie, iar dacă nu, mai citiți o dată, încă o dată și încă o dată, până vă vor sângera palmele. Atunci o veți fi înțeles. Darie Ducan 24 STUDII TRANSCENDENTALE Studiu transcendental I Omul nu e decât un câine Ce are la gât lanțul trofic. Nu este diferență între zgardă Și mâner, nu este niciuna, Dar dacă arunci o sămânță În lasoul mânerului Nu-ncolțește, pe când Dacă o arunci în zgardă, Ca-ntr-un ovar, da! Gheara-n gât și gâtuirea Nasc mereu câte ceva. Studiu transcendental II Dac-am pleca prin labirintul Dungilor din palmă, Toate măștile s-ar vrea mănuși. Firimituri de pâine ne-ar cădea Precum pietrele în posade, Ca într-o foame de noi. Firul de păr ce ne iese din cap, Crește viguros și demn, dar se apleacă Uneori, ca să-și devoreze rădăcina. Studiu transcendental III La ultimul Crăciun nu s-a născut decât ploaia. Ploua caligrafic și evolutiv, Femeile își scoteau ovarele la poartă Ca pernele mari pe ferestre. Femeile își scoteau ovarele la poarta - valize deschise- Ploua-n ele ca-n scocuri>>>>>maimuță, du-te de te usucă Cu foenul unei guri de grotă! Mai are mult natura până la realismul De a ploua cu oameni pe oameni, Podul firii noastre nu stă pe bile, ci pe-un măr… Ploua și noroiul se despărțea de noroi. Mâinile, picioarele, ochii, nasul au început să se retragă în trup, Liniștea a început să fie indescifrabilă ca o semnătură. S-a ajuns cerșetorul. Șapca din fața lui întinsă e ovarul unei posibile fericiri, Se va naște ceva peste un timp, toți aruncă monede, dar mai mult poze, scrisori, Orice e rotund poate fi ovarul a ceva frumos, ne poate naște să rămânem Cu gurile rumene de perfecțiune, Perfecțiunea până la care între cer și pământ nu e loc decât de un timbru. Studiu transcendental IV Spune Darwin ! și numaidecât pe tine Acest cuvânt va fi piele, Acest cuvânt va fi prima spălare pe ochi. Spune Darwin! Și-ai s-auzi foile bibliei Retrăgându-se în lemnul copacului din care provin, Copacul retrăgându-se-n pământ, Pământul, sub un pas în fugă. Studiu transcendental V Ce naiba nu înțelegem? Porii pielii noastre sunt puncte, Puncte de-ncheiere, un depozit De puncte de-ncheiere, de puncte de final. Cineva insistă să termine ceva, Parcă s-a răzbunat punând multe puncte. De sus ne vedem un punct. Între puncte e emoție lichidă, Punctele asudă și se fac dreaptă - dungă de orizont – Studiu transcendental VI Să ai un ceas tatuat pe mână, Minutarele să arate 23: 55. Cu anii, pielea se usucă, se zbârcește, Se întinde și minutarul e dus De la sine să arate ora 12. N-a sunat ceasul! A sunat carnea! Noapte bună! Studiu transcendental VII Și, brusc, firul de păianjen face fotosinteză, Realitatea crede că spaima l-a albit. Studiu transcendental VIII Îmi surzesc urechile De ruperea apelor. Timpane pocnesc odată cu nașteri. Ne retragem cu toții în ou, Marș înainte, marș înapou! Studiu transcendental IX (Divizarea celulei) Ca și cum, când te-ai juca de-a Dumnezeu, Dumnezeu s-ar juca de-a noi doi, ca de-a unul. Astfel ți-ai da seama ce profană E divizarea celulei și ce înjurătură E să ne naștem Pe lângă mângâierea de-a nu fi. Studiu transcendental X Vai de noi, mirosim a ducă, Totul se desparte de tot, Hăul de hău, Hăt-ul de hăt. Prin lacrima noastră Tăiată în două Trece un orb c-un baston, La fel și prin rouă. Și-n roua ajunsă În burta calului ce-a păscut Se-aude roua supurând tăiată-n două, Chiar și-n salamul Ce din acel cal a fost făcut. Totul se desparte, Ca de un cuib al său Și ne despărțim Ca divizarea celulei-ou Sub microscop de lumi Ce or să caște Dar,din despărțirea noastră, Oare cine se naște? Studiu transcendental XI Ar trebui, prea poate, pe ovarele Din care descindem, cineva -cine vrea să prescurteze- să pună o pereche de ochelari ca pe niște ochi oarecare. Să vadă ele moartea mai clar Și să renunțe, să se dea bătute. Asta ne-ar prescurta chiar cât Să nu se spună că n-am trecut prin viață Studiu transcendental XII Doamne,de ce-mi dai Singurătatea?Ca pe-o plată a ce? Până și râma, Doamne, până și râma Se taie în două de singurătate – Și are pereche. Eu dacă mă tai în două nu mai Sunt nici măcar eu; Dacă mă tai în două, mor Oare chiar să fie moartea perechea mea? Oare chiar să fie râma stăpâna mea Și subalterna ta? Studiu transcendental XIII Mă gândesc la tristețea păduchilor Care stau în perucile unui teatru. Nu au nici măcar privilegiul de a sta Într-un păr natural. Sunt triști pentru că sunt trădați. Ei văd starea în părul cuiva ca pe-o căsătorie, Iar actorii îi schimbă odată cu rolul. Sunt aruncați prin recuzită și tristețea lor Roade hainele, nu moliile. Acești păduchi au o tristețe mai adâncă Decât minereul. Se închid în ei și se pișcă pe sine. Stau prinși de la o vreme în însuși părul lor Care are o rădăcină și mai adâncă- La fel de adâncă precum locul unde Ne pot duce femeile în extaz. Mă gândesc la ei, la noi, care stăm În părul aerului, cădem pe spate și așa rămânem. Studiu transcendental XIV Am început să mă spăl Insistent cu săpun. Mă frecam cu săpun necontenit. L-am terminat, am luat altul, L-am terminat și pe acela. Altul la rând, altul la rând Ca bărbații la ușă la târfe. Mă spălam cu toate săpunurile Din lume, cu aproape toate. Aproape dispărusem de cât mă spălasem, Era să mă curăț de tot, când, Un strigăt: Evrika! În sfârșit, frecând săpunul de mine, M-a zgâriat un vârf de cui Care ieșea din el. Ah! Mi-a dat sângele! Sângele meu se unise cu amintirea Sângelui lui, care încă se mai vedea întărit. Între noi, numai oameni murdari! Apoi, după sânge, din rana de cui A-nceput să curgă lumină; O lumină murdară de-o și mai lumină. Studiu transcendental XV De-atâta vreme E Dumnezeu plecat Că a crescut barbă Din punctele de zaruri. … Și frunzelor plutind pe ape Le cresc degete opozabile Pe pețioluri…și acum. Studiu transcendental XVI Am găsit șlapi În nisipul din clepsidră, Probabil se merge la plajă Și-n el. Cineva se bronzează La lumina timpului, Pe malul dintre el și el. Studiu transcendental XVII (Ecce tempus) Văd în clepsidră nisipul șifonat. Probabil, pe el ieri au stat doi iubiți, Văd urmele de haine pe care au stat Și-aud, de duc urechea la timp, Cum inul acestora continuă să crească, Văd urmele de degete interpuse Și-aud pe ele mângâierea năpârlind Ca o piele, solz spre solz fiind o mână-ntinsă, Să ceară pomană să năpârlească primul. Văd, chiar văd în clepsidră nisipul șifonat De dunga șederii a doi iubiți, Atât de doi, că au lăsat o singură urmă, Un fel de pas al lui Dumnezeu pe pământ. Le mai aud mângâierile-n clepsidră câteodată Și încordarea mușchilor când se îmbrățișează. Ei stau pe plajă, aerul e la reflux, Dar cum se face că, totuși, când clepsidra se sparge Marea dă pe mine, ca un ghioc? Studiu transcendental XVIII Bătrâni, tineri, copii, Să coasem de secunde bumeranguri, Așa anii s-or întoarce la noi. Așa, viețile noastre vor fi ce-au fost, Să ne grăbim cu toții, să ne grăbim, Mijește deja barba pietrelor cu care s-a dat. Studiu transcendental XIX A dormi sub lacustre E ca si cand ai dormi sub lamelele Unui microscop. Ambele spatii atât de goale sunt Încât echilibrul se simte Cu burta la gură. Fiecare por al materiei Are o pieliță albă, Cum are oul sub coajă, Apa ei e a botezului tău. În ea sunt icre Ale înjosirii la care Poate ajunge un om. Studiu transcendental XX Lui Iisus, când urla pe cruce, Mai tare decât urletul său Se-auzeau în cariile dinților Săi oxidându-se resturi de măr. Mușcase dintr-un fruct oprit! Studiu transcendental XXI Am auzit delfini În laptele de mamă, Cum căutau să Eșueze pe un mal. Și malul laptelui ei Nu era decât moartea mea. La moartea mea Delfini vor eșua. Ancore ale credinței Aruncate la mal, că nu mai poate, M-am circumscris durerii, Ea e cel mai cerc dintre toate. Studiu transcendental XXII Dacă avem șapte piei pe noi, Numărate începând din afară, La a șaptea în noi e odihnă: Vidul se odihnește din încrâncenare. Studiu transcendental XXIII Aș vrea uneori să scriu prefața Unei cărți de telefon plină de numere La care nu răspunde niciodată nimeni. Receptoare care s-au altoit pe furca telefoanelor Și care zac punându-și pe pereți Laringe și urechi cu nimburi. Aș vrea să scriu prefața, capodopera mea. Studiu transcendental XXIV Lui nu i-au bătut nimic în mâini, Ci pietrele cu care voi ați dat În noi ne-au făcut nouă cucuie Care singure au intrat în palmele lui, Împinse de ura cu care loveați, De inerție și de fizica întrebării, Împinse de moravurile apei de a curge Și de a i se părea că e normal să curgă. Darie Ducan © Copyright |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy