draga mea

m-am întors în orașul acela în care ploaia e
un agent mărunt de poliție comunitară
somează pe toți somează pînă și cerul bună ziua actele la control
bună ziua sînt domnul cer nu semăn cu cel din buletin
la serviciul de evidență al universurilor toți dumnezeii aveau gripă
și nu mi-au pus o poză ca lumea

între mine și tine o lună în ultim pătrar
ca un ochi de pirat
sau ca o moarte și-un pic

cînd am ajuns nu mă aștepta nimeni în gara norml de pustie
doar întunericul se gudura ca un cîine care așteaptă să fie hrănit
mă săruta pe gură mă sufoca
stai măi ți-am zis că nu plec decît două zile

m-am întors mai bogat cu niște oameni e greu să găsești
oameni buni de băut în vreme de secetă
dacă-i găsești pe mal stau prădătorii
mi-am reîncărcat bateriile
draga mea știi că la mine nu merge cu litiu sau nichel
eu funcționez pe bază de oameni

cînd am plecat apunea soarele un soare așa mare nu am văzut
poate doar ochii copiilor cînd se miră erau mai mari
îmi povesteai cum se aude noaptea petrochimia
eu eram o sondă dezafectată pe care din cînd în cînd o mai călcau
doar săracii

bere rece cafea ciocolată striga vînzătorul
eu vindeam ponturi sinucigașilor
dacă te arunci de pe gînd în golul din mine
mori ca și cum ai pluti

apoi am visat
se făcea că eram noi dana victor radu ștefan
aveam toți o afacere un birt sau ceva
ne mergea bine
cînd se deschidea pămîntul să iasă morții din schimb
venea cîte unu cerea o viață da tare
noi scoteam paharele și-ntrebam
de cîți bani să fie