Am rămas la vârsta iluziilor deșarte
De ninsori și vânturi.
Rămas bun nu pot să spun,
Și atunci mă furișez
Într-o cameră de vise destrămate.

Miezul verii își aranjează
De pe acum arșița nebună.
Supărată nu am să fiu,
Ca o pupăză prea bătrână
Clipa rea doar jubilează.

Mă retrag în cochilia mea,
Sunt doar o intrusă.
De strig la cer,cine raspunde?
Nu mă aude nimeni așadar.
Pe boltă palid apare un felinar.