Am recunoscut lacrima ta
Căutându-mă ca o scrisoare recomandată
Punându-mă să semnez de primire,
Inima ta, cu șapca într-o parte,
Cu cozorocul lăsat pe ochi...

mi-ai traversat sufletul
precum Columb
sperând să găsești Lumea Nouă
dar băștinașii te-au întâmpinat
cu strigăte de luptă
iar jucăriile și oglinzile pe care sperai că le vei vinde
la acești sălbatici
le-ai oferit cadou singurei fetițe
care se bucura de venirea ta...
mai târziu, Vespucci,
pentru redescoperirea acestui continent
a fost răsplătit cum niciun pământean
nu a mai fost

ți-ai dorit, apoi, să împarți
lumea în două:
oameni care merg spre răsărit
și în oameni care zboară spre apus

am vrut să fiu pasăre
și mi-ai spus că doar așa
pot atinge norul
de unde trimiți ploaia
care spală țărâna din mintea
prietenilor noștri,
și aduce curcubeul pe care
uneori , se mai plimbă
dragostea cu cireșe la urechi
întrebând râzând
de ultimii romantici
rătăcind după
ultimul ei ecou...