Mi-ai spus, dar am uitat;
e luni după duminică,
e ziua reinventării absurdului.

Mi-ai spus ce să fac și de ce,
am uitat, azi știu de ce:
e marți, s-a adâncit absurdul.

Mi-ai spus ce să fac și cum,
eu am uitat chiar și de ce;
e miercuri, absurdul în apogeu.

Mi-ai spus cândva, pare demult,
și nu era ceva banal,
dar azi e joi, o nouă zi absurdă.

Mi-ai spus să fac și până când
și era timp, dar a trecut,
când vineri conștientizez absurdul.

Am uitat, iar sâmbătă regret;
aștept duminică să-mi spui din nou,
dar luni reinventez absurdul.