și simt vioara ce`mi cantă un cântec lin
o notă mai inaltă ce-o simt ca pe un spin
o lacrimă banală iși croiește cărarea,
un pumn bătut in masă ce abundă supărarea

pianul prăfuit parcă imi pregătește-ocara
dar e și melodia ce stinge-n mine fiara
e ca un infinit, un film de lung metraj
o mare de sentiment ce sparge al meu baraj

abundența de lacrimi blochează suferința
descarcă in bucați, imi descarcă ființa
un tremur ce m-apasă, gonește și`amăgirea
de aripă pierdută, ce sterge amintirea.