Prin pădurile copilăriei mele
Căutat-am eu mistere,
Și pe dealurile-n floare
Rătăceam plin de candoare.

Iar în luminișurile toate
Eu vedeam albe palate
Ce-mi primeau pașii mereu
Răspunzând visului meu.

Însă viața în mișcare
M-a împins spre altă zare,
Și uitat-am întrebarea
Ce îmi frământa visarea.

Vise albe de sulfină
Plămădite cu lumină,
Au rămas cândva pe dealuri
Rătăcind spre alte maluri.

Dar, poate într-o zi,
Un alt copil le va găsi
În petala vre-unei flori
Răsărită sub ninsori.