Rugăciune pentru miei



Ai grijă, Fecioară, prin codrii cei mari -

Din burguri înalte - de miei boschetari –

Că nu au nici staul, nu au nici păstor,

Și nici libertate destulă, când mor –



Ai grijă, Fecioară, că mieii, cuminți,

Doar caută căldură, în geruri fierbinți –

Și caută mâncare, și-n vremea din urmă

N-au loc nici pe scări, în vreun turn, în vreo turmă –



Ai grijă, Fecioară, că miei boschetari

Tot vin, și tot cer, la păstori, de Crăciun –

O muncă, și-o plată, și chiar, ochelari

Să vadă că Domnul, din cer, este bun –



Ai grijă, Fecioară, că iar vom alege

Păstori pentru cuget, și inimi, și lege –

Dar ei, boschetarii, pe lume, n-au loc

În legile noastre - i-ai Tu, sub obroc –



Ai grijă, Fecioară, de miei boschetari

Să crească, și dânșii, o țâră mai mari –

Măcar pân’la Paște, să guste și ei

Din iarba pe care se taie, tot miei –



Ai grijă, Fecioară, că bani nu mai sunt,

Nici carduri, nici bănci, pentru miei, pe pământ –

Și chiar de ai face-o minune, să fie,

Un miel boschetar, e doar pagubă, vie –



Ai grijă, Fecioară, balanța de plăți

E în deficit, cu toți mieii orfani –

Aici, Bethleemul te-alungă, doar să-ți

Tot ceară noroc, sănătate, și bani –



Ai grijă, Fecioară, azi intri-n biserici,

Și miei boschetari, vin și ei, să le dai –

Și Tu, Mama lor, cu o mână de clerici

Îi binecuvântă, măcar, cu ce n-ai –



Ai grijă, Fecioară, că mieii n-au minte,

Vin doar când li-e foame, religie nu știu –

Și nu dau vreun preț pe cântări, și cuvinte –

Căci știu, când îngheață: Cuvântul e Viu –



Ai grijă, Fecioară, de miei boschetari

Să crească, și dânșii, o țâră mai mari –

Măcar pân’la Paște, să guste și ei

Din iarba pe care se taie, tot miei –





21 noiembrie 2008