De aș părăsi bărcuța naufragiaților
Și aș cerceta necunoscutul
Þărm al speranțelor lumești,
Nici măcar în ultimul ceas
Nu vor veni pescărușii
Să-mi imprime zbuciumul poznaș.

Tristețea din priviri este aceeiași.
Îndurerată secunda la pândă stă.
Ultima amintire legată de visare
Se pierde-n ceață cu pași smeriți.
Sunt obosită de iluziile prea neclare,
Și ochii de speranță-s umeziți.

Încremenită-n așteptarea aceluiaș vis,
Ridic o cupă plină cu sentimente.
Tremură tentacular o geană prea rebelă.
Am renunțat de mult la acel abis,
Și la dinții ascuțiți din multele cuvinte,
Precum o mână sprijinită firav de o atelă.