Izvorul ființei adună un apus
de lume ce mâine dispare
o viață va rămâne scrisă
în furtuna de păcate
și-n prezentul
de uitare
versul

Timpul mă reține prin urmași
o umbră din izvorul nesecat
dintre cărți și un trecut
omul în popasul minții
acum când scrie
îl doare

Cuvântul va rămâne un ecou
trecând o clipă într-un abis
și voi renaște doar o ulcică
lângă pomii ce-s răsădiți
în casa de pe dealul alb
ce-i numai o poveste
acum prin seri
în visul scurt
ce a apus
el scrie.