LINIȘTE ȘI PACE


Din gropile tăcute,
Un strigăt se aude,în noaptea de tăciune,
Iar moartea dă tîrcoale.

Ingrămădite-n ele,a oamenilor trupuri,
Rănite și bolnave,a șanțurilor scuturi,
Un cal se plimbă-n noapte,…

Sunetul strident al trompetei sparte,
Smulge din visare și om și cal și noapte,
Soldați aleargă,obosiți spre moarte.

Un geamat surd se aude-ndepărtare,
Și un cal uscat țîșnește,topindu-se în zare,
Fugind spre al lui stăpîn,îndurerat că moare.

Un abur alb,se-nalță pe bolta înstelată,
Și o sclipire ștearsă de lamă,ori de coasă,
Îți amintește de moartea ce nu-i pasă,
De dragoste sau milă.


E liniste și pace,iar moartea se-înalță,
Cu brațele-ncărcate.
Lăsînd în urmă cîmpul,cu gropile căscate, Ca niște guri hidoase,ce și-au primit răsplata.

În liniștea eternă,cîmpia ațipește.
Iar soarele răsare din bietele cadavre,cei împînzește chipul.
O nouă zi se-arată.
Un cal ce paște-n zare,te smulge din visare,
Și-ți spui,…e liniște și pace.