Pasul forfotindu-i pe creștet face pământul conștient de sine
Din el crește iarba, din el cresc oamenii ca firele de păr
Din el cresc companiile ca niște bigudiuri
Din el învie zeii pentru a deveni credibili
Din el tăiem o bucată mică și dăm cât am clipi de sânge
Prin venele noastre curge în viteză lava unui vulcan autist
Lapte țâșnit din mama prafului drept hrană
Prin el pământul rămâne tânăr la suprafață
Bătrân și înțelept pe dinăuntru
Doar conștiința sa îl calcă în picioare
Alergând liberă de colo-colo fără încetare
Un singur pas ajunge, un pas de alergare
într-o viteză foarte mare în timpul general al lucrurilor
acolo obiectul se transformă în subiect, la intersecția
dintre larvă și fluture
și tot acolo sticlele goale de coca cola respiră
în ritmul florilor și roșul de pe etichetă se trezește
pentru prima dată cu viața deconspirată
apa îmbrățișează cu drag și dezinteresat
praful dezorientat în anarhie
așa se stabilește ordinea, prin formă
prin păsări ce-și iau zborul plouă
de pe pământ în cer
iubirea ciufulește planeta
și dragostea îi încâlcește în orgie părul
în astfel de momente dinții se prind în el
precum o gumă de mestecat
în astfel de momente mereu se rade-n cap
și uită de sine.