nu am să înțeleg de unde atâta bronz
cum nu am să înțeleg vreodată de unde atâta cruzime
în secunda când încremenești
lucrurile încep să capete gheare aerul devine coroziv
masca violenței are colții tot mai ascuțiți
o gură pregătită pentru porția de carne
cu cât mai multă cu atât mai avidă
cu atât mai impenetrabil bronzul
chiar dacă de fapt are alt nume și noi știm asta

știm fiecare vinovăție așa cum știm fiecare pumn
pe care nu l-am putut da în plexul statuii
și nici în gura ei pentru totdeauna închisă

dar altceva nu am știut până aici

nu ne-am închipuit că suntem mai inerți decât
materiile dure mai mâncați pe dinăuntru
de parcă propria gură ne-ar hăpăi
ne-ar fărâma cu o cruzime fără sfârșit

sau ne-ar adormi cu blândețea din cealaltă gură