un cocor iese din apă se înalță gerului
soarele pândește lumii scara curcubeului
se coboară ori chiar urcă toate sărbătorile
anul nou strânge la număr de prin stele sforile

drumul mărginit primește musafiri cu miile
fiecare duce-n coÈ™ din bucate altcuiva
peste apă umbra sare părăsind chiliile
pasere spre nunta mea

tot mai des din oase se aprinde focul
numelui i se arată sfântul care schimbă din nou locul
și se pierde printre rânduri duce depărtărilor
un alt cer pentru maica stelelor

iar e frig iar din scântei Domnul numără la miei
sus în munți pe creasta sorții
bate șchiop inima morții
las deschisă poarta porții



rodii gata coapte cresc din crucea unei șoapte