se deschide-n ceruri gura
vânăt vânt
parcă borcanul
gogonelelor cu stele
a căzut și mi-a spart geamul

cu picioru-ascund sub masă
cioburile risipite
nu mă tai
nu-mi este foame
descriu umbre negândite

soarele scuipă semințe
de dovleac
nu
floare n-are
e ca o sperietoare cu mâini lungi
și cu picioare

când de păsări înghețate
se izbește câte-o rază
aeru se face-un cal
lung
de sticlă
și nechează

doar copitele-s de smoală
strânse-n piept
sar blocuri
țara
și-n ferestre – cranii stinse –
ghiocește primăvara