Ce frumos e cerul astăzi,
Ca o velă-ntinsă in vânt,
Cu-ale sale riduri albe
Ce rămân pe veci în gând.

Norii alunecă tot leneși,
Tot mânați ca o cireadă,
Picurând mereu aceleași
Flori de măr ce cad grămadă.

Trupul tău aruncă umbre
Pe pereții casei mele
Și vrăjit privesc la ele
Cum plutesc într-o cădere.

Și dacă astăzi vii la mine
Cu brațele-ți deschise,
Un sărut și-o mângâiere
Nu vor mai fi doar vise.

Ca să te scot din gânduri
Nu este cu putință,
Când tu naști în mine rânduri
Ce ard într-o dorință.

Și dac-ar fi să nu te am
în mine totdeauna
Din toate clipele rămase
N-aș mai dori niciuna.