barca albastră de pe bluză îți sfîrtecă gesturile ca un cuțit de pescuit
mă mir cum răsuflarea mai umple sub catrință un al treilea sîmbure dulce,
tii...și-as avea motive destule să mă deprim, și tu, dar nu le cauți pricina
imi spui că uite ia vara foc și ce-i mai cu inimă pentru nuntă, să ceri fericirea cu muchii țugărite și un ivor, să-ți ajungă de pod copilariei și de peștele umplut în cherhanaua ministerului culturii
sau bucuria crudă, cum aerul azvîrlit din copite de murg
știu că-i fascinantă întrebarea în lipsa răspunsului
și nu lași reveria pentru trupuri mai reci
cînd cuvintele nu mai pot dospi prețul corect precum pofta de dat in gît aliterații lascive
ziceam, vrei să pun pe strapazane vîsla de apa sărată
să nu ne fure vipia ațipind sub nuci la tataie?