Visele toate prind aripi
Și-acoperă cerul ca smoala
Și plouă într-una cu lacrimi
Născând pe lume-ndoiala.

Și plouă cu sânge și-i doliu;
La mine în suflet sunt treze
Și șoapta și visul și dorul
Viselor toate uitate-n amieze.

Și plouă în suflet cu doruri
Și-acoperă cerul cu vise,
Zburând pe rând câte una
Clipele trec și sunt triste.

Copac rămas fără stoluri,
Scrâșnind din dinți, aștept vijelia
Nopților lungi ca și anii
Și-a iernilor ce-aduc nemurirea.