stau si fixez coloana de mercur,
cu-n ochi fierbinte si cu altul, verde,
de parc-as vrea sa-l smulg, din sticla aia, pur
si sa-l infig in trefla care pierde.


si pacientii mi s-au cam rarit,
oricum, ma cam priveau cu suspiciune,
li s-o fi spus, naivii, c-am murit,
da-mi fac de lucru, pan'la-ngropaciune.


acum, pesemne ca li s-a urat
de mutra mea amara si nociva,
ca un bilet de-adio mazgalit
de-un crai batran, pe un obraz de diva.


m-as ridica-n picioare, ca sa mor,
dar turmentez calota glaciara.
tornade reci ma bantuie sonor
si-un stol intreg da semne c-o sa piara.