Acea lumină din apus
Mi-apare-ntotdeauna,
Și chipul tău de neuitat
Se-arată ca furtuna

Era un cer senin și-acum
Apusul e în toate -
O noapte plină de minuni
Și de lacrimi deșarte.

Iar ploaia ce prin geam rostea
Cuvinte monotone
Umplea un gol ce n-apunea
Și care nu apune.

Nu pot să cred că ai plecat
Și viața separată
A mea și-a ta doar ne despart,
Și-alunecăm prin ceață.

Poezie închinată copilăriei

septembrie 1995