Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce
atât cât să pot duce în spate
lumea

dar crucea asta de piatră
mă trage-n adâncul
râului Styx

în timp ce din cer plouă cu bolovani
peste casa mea fără ferestre
acoperiş din flori

arde mocnit focul dorinţelor
sufletul meu iese pe horn
rămâne scheletul
casei părăsite

Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce
atât cât să pot duce în spate
profeţia omului-fluture

rămas în coconul viselor nesfârşite
un înger care se naşte captiv
ca o lumină pe coridorul
umbrelor