Ascunsă-n tăcere, și-n gânduri deșarte
Privesc iarna… Ce nu e departe
Și-as vrea ca dorul meu nebun
Să se întoarca din drum
Și să-mi mai dea o clipă, doar o clipă
Din primăvara risipită.

Să zburd cântând să chiuesc
Plutind în visul nebunesc
Să mă îmbrac în prelungi seri
Iar ploaia caldă a dulcei veri
S-aștearnă un covor fluid
Asemeni dorului stupid.