Trezește-te lume din nepăsare!


Trezește-te lume din nepăsare!
Din ignoranță și din visare,
Puține suflete rămase,
Mulțime,mulțime de oase .
Ce-aleargă înșirate în cerc,
Golite, fără de suflet petrec
În dansul plăcerii de trup,
Carne din carne își rup.
Fiecare trăiește în crezul său
Cu nicio teamă de Dumnezeu.
Și din vechime a fost la fel,
Omul, născocitorul, doar el
Le-a prefăcut și schimbat lumea,
Astăzi mândria atingând culmea.
Ne-om duce cu valul, căci lumea trece
În nepăsare ea tot petrece.
Sau vom pieri în suliți de foc,
Aleargă omul după noroc.
O lume surdă, oarbă, bolnavă!
Ești plină de atâta otravă!
Privește în suflet de-a mai rămas,
Opește-te o clipă și fă popas!
O lume ce alergi tot rătăcită,
Tu vei pieri nemântuită.
Sporovăi ceva din buze dulci,
E doar minciună și te prefaci,
Spune cinstit și adevărat,
Cât nu-i târziu, cât n-ai plecat.
Am obosit tot repetând,
Cu multă dragoste sperând
ÃŽn sufletul din om pierdut,
Pe câțiva taleri l-a tot vândut.
Trezește-te lume din nepăsare!
Din ignoranță și din visare,
Am obosit, mi-e tare somn!
M-am săturat de omul domn
Pe Domnul cel Mare îl mai aștept,
M-am săturat să tot repet.