Temerar și fără frică,
Un ghiocel se ridică,
Vrând lumii-ntregi să-i spună
Că iarna o să apună.

Privesc la el prin fereastră
Cum stă în grădina noastră.
Fragil și cam neajutorat,
Dar totuși foarte bine ancorat.

Deși are această înfățișare
Să știți că nu apare la-ntâmplare
Și pe pamânt el s-a ivit
Cu un rol bine definit.

Atunci când pe lume apare,
Avem deja o atestare
Că frigul curând va dispare
Doar cu puțină răbdare.

Când primăvara sosește
Totul în jur dezamorțește
Și-acest fraged ghiocel
Va sfârși-ntr-un păhărel.