Umbre și sensuri în noaptea hilară. Împrumut în scris mucegai din pereți. Mirosuri pestrițe precum culorile curcubeului. Pestriț în ROGVAIV.
Cuburi de ananas se joacă în prăjitura cu cremă. Doi ochi de ouă mă privesc din farfurie; iar cartofii ăștia prăjiți sunt prea gălăgioși.
Avioanele survolează starea de fapt a orașului înnoptat sub întuneric.
Susanul de pe bagheta (de pâine) așteaptă cuminte să-l sparg în dinți. Nu prea-mi este foame. Mai bine mănânc și ceapă și deși afirm că nu-mi place, o să mă declar fericită. Nu mai ies în oraș!
La ce mi-ar folosi mie să te salvez? De la ce să te salvez? De la tine? Ce să-ți fac? Să te omor? Eu cu ce m-aș alege-n cazul ăsta?!
Oare eu o să mor bătrână sau tânără? Visai azi că eram într-o fântână cu moartea- nu era Dumnezeu, și mă chema să merg cu ea. Fugii!
Ar trebui să torn sare în apa mării ochilor tăi să plângi și tu cu lacrimi sărate.
Ce copil departe ești! Sau ce mult iubești pe altcineva! Altcineva care nu scrie despre mine…altcineva care, poate, e fericită fără nimic, doar cu tine. Sau nici pe ea nu o faci fericită?
Eu te am în mii de litere, în sute de culori și de senzații. Pot face dragoste cu tine în 72 de pagini de caiet studențesc- nu mi te poți împotrivi! Mai pierd din tine când mâzgălesc cuvintele scrise greșit. Sau dimineața când mă trezesc brusc și-mi uit visele printre cearceafuri.
Mai pierd și timpul cu tine… Nu-i așa?