aburii s-au făcut solzi ne loveau pe obraji ne răneau buzele
nimeni nu inventase un perpetuum pentru clipele acelea în care
zimții erau tot mai aproape ne sfârtecau trupurile până la os până la
suflet atârnam unul în altul fiecare retină își desena propria groază
ultima zvâcnire în cineștiece vis al altcuiva sau ceea ce numim
amintire atunci totul s-a prefăcut și infinit de limpede ne vedeam gândul
întreg se spărgea în cristale eram perfecți ne înlănțuiam în fractali

ți-am spus ca ne vom smulge din cuie și vom alerga
până la margine până la marginea marginii

atunci sângele s-a întors în noi ca într-o clepsidră răsturnată