Doamne, de felul nostru, noi suntem Români,
Și osanale îți aducem, Þie!
Suntem copii tăi cei buni!
Și, timpul ni se trece-n poezie...

În noi, culcuși de-și va făcea durerea,
Sau vom avea-n suflet ură, minciună,
Alături să ne fii precum ți-e vrerea,
Fiindcă pe lume-i doar o nație română!

Noi, toți pe lume am venit desculți,
Târziu am învățat să mergem în picioare;
Peste hotare pleacă tot mai mulți,
Să strângă bani pentru mâncare..

Tu ști, munca nosastră nu e-n zadar;
Primim pe-oricine alături vrea să vie.
Avem în suflet bunătate, har
Și timpul ni se trece-n poezie...
(Georgeta, Craiova, ianuarie 2009)