Ne rătăcim pe același drum în sens opus
Ne pierdem în zadar, mai jos, mai sus.
În gândul meu șoptești mereu
Divin. Omniprezent. Ateu.
Și astăzi imi dai aripi către infinit
Dar nu te pot lăsa așa… nedefinit.
Sufletul meu te caută-nsetat, mereu
Ne’nțelegând că te-am pierdut chiar eu,
În altă zi, în altă lume și într-un ceas.
Încerc să te tot strig, dar nu am glas,
Iar inima-mi e plină de amarul tău
E doar o amintire ce mă aruncă-n hău .
Cum să mai pot renaște din abis,
Fără de tine și… tot mereu… in vis?