Din frunze de arțar miros veninul
ce-mi seacă întristarea

mă usuc de vers prin încleștarea
nopții, care vine

și mă reped tablou spre doleanțe
statice în cuiul din perete


te mai aștept?
dragă Tulipe în neguri pe prispa
dorului și-a harților traseu?

s-o țin mi-e teama

miros șnurul făpturii tale clorofilate
abuziv
de grădinari apuși...

s-o tai mi-e frică

doar muzica?
săpată-n strat de dogme, poruncesc
lumină
și ai răsărit...

dar vine altul și-o ridică

sunt mulțumit făptură blândă de rolul
meu și-al tău
și de orbire...

eu te-am crescut

dar altu-i ce se bucură de tine...