Picură șarada în ochii arlechinului trist,
El râde încovoiat și râsul geme surpat pe buze,
Zâmbetul ustură învelit în crusta chinului de artist,
Pipăie cu mâini ludice frunzele din mințile obtuze.

Geme tristețea strivită de zațul cafelei,
O beau avid de amar și ea se zbate
Pe masa lăuntrică din spațiul cafenelei
În care o emoție bețivă cu un nebun agresiv se bate.

Izbucnește deodată un urlet vertical
Ce secționează cerul tăcerii în punctul unui ideal,
Peluza verde a muțeniei aiurite este păscută de un cal,
În pieptul meu își înfige ghearele un dor muzical.