În arșița de piatră, nu am teamă
Privesc spre orizontul depărtat
Fata Morgana dinspre el mă cheamă,
Cu văluri nepătrunse, de păcat

Să-mi cânți, și eu să văd cum crește
Livada de smochini, în vis
Și, rătăcind prin ea, orbește
Să mor visând că te-am atins