Mă plimb de dor
prin întunericul frânturii de noapte
ramasă de ieri,
când ziua a uitat să-și deschidă
genele dese.

Dor,
de-un gust amar de sâmburi de caise
și miros de fum îmbibat
în părul lung
revărsat peste umeri.

De zgomotul obositor
al tăcerii
ce apasă auzul.