În liniștea nopții,
Pe cărări mergând,
M-aud suspinând
De dorul vieții.

Căci totul e mort,
Și triste sunt toate,
ÃŽn suflet nu-ncape
Tristețea ce-o port.

Dar, în inima-mi moartă
Și-n dorul meu stins
Tu ai aprins
Scânteia deodată.

În ochii mei triști,
Umflați de nesomn,
Căci sunt doar un om,
Doar tu mai exiști.

Și-n gând eu te chem
ÃŽn mijloc de frunze,
Tu să-mi lași pe buze
Dulcele-ți polen.