În fața ta,
mi-am predat sufletul
ca pe o armă:
de foc,
de-agonie, de spaimă,
de chinuri, de-amaruri...
Și mort
trupul meu s-a-nchinat
aripilor tale
ca unui altar:
de amor,
de speranțe, de visuri,
de lacrimi, de dor!


Pe unde zburam noi atunci
în zilele-acelea cu raze de soare,
când pe pământ
doar umbrele noastre erau?